Prima-zi-de-Grădiniță

Despre Prima zi de Grădiniță – Tot ce Trebuie să știi

Prima zi de grădiniţă este plină de emoţii pentru toţi, de aceea este indicat să organizaţi condiţiile astfel încât să vă ajute. Cuvintele cheie ar fi: timp şi ritual.

Pregătirea de dimineaţă poate fi o grabă toată, sau poate fi un ritual bine gândit şi plin de bucurii. Dacă alegeţi varianta a doua, o să fiţi mai liniştiţi cu toţii, iar atmosfera de acasă va avea un efect benefic asupra despărţirii din faţa uşii grădiniţei. Puteţi să începeţi cu trezirea cu un cântec, cu un mic dejun special, cu un cadou simbolic pentru copilul „mare”, pregătit pentru grădiniţă.

Drumul spre grădiniţă în sine poate fi o „călătorie a eroului”, dacă aveţi posibilitatea mergeţi spre grădiniţă pe jos şi să planificaţi să veniţi acasă pe jos, să salutaţi aceiaşi copaci, statui, vânzătoare. Trecerea dintr-un mediu microsocial în altul necesită efort psihic şi timp, chiar dacă nu suntem conştienţi de aceasta, drumul ajută tranziţia, poate deveni un ritual de trecere.

Este de ajutor dacă copilul îşi ia ursuleţul sau pătura (aproape fiecare are un obiect de care este nedezlipit) cu el la grădiniţă. Obiectele de acasă pot fi resursa de siguranţă, un mod de a substitui lipsa mamei. Insistarea pe acest obiect de siguranţă, care se numeşte şi obiect de tranziţie în literatura de specialitate nu trebuie confundat cu ideea de a aduce tot felul de jucării de acasă. Jucăriile de acasă pot conduce la conflicte între copii, împiedică munca educatoarelor şi nu sunt necesare, la grădiniţă sunt jucării destule. În mod interesant însă copiii ştiu foarte bine dacă un obiect aparţine de „sufletul” celuilalt copil şi nu prea se ating de aceste obiecte care reprezintă dorul de mamă.

Marea despărţire… în uşa sălii de grădiniţă

Fiecare copil reacţionează altfel la despărţirea din prima zi: unii intră de parcă nu s-ar fi întâplat nimic, puţin mai mulţi sunt cei care plâng, dar se liniştesc în câteva minute după ce pleacă părinţii, iar alţii sunt deznădăjduiţi în primele zile.

Unii sunt liniştiţi în prima zi, doar după câteva zile, când îşi dau seama, că de acum încolo aşa continuă programul, disperă de parcă ar fi pierdut ceva pentru întodeauna. Au dreptate, chiar au pierdut ceva pentru o mare parte a zilei: apropierea mamei, ambienţa bine cunoscută a casei, atenţia exclusivă a adulţilor, dreptul exclusiv la jucării etc. iar ei nu înţeleg de ce se întâmplă aşa. Este o situaţie de criză, care trebuie bine înţeleasă, tratată cu dragoste şi răbdare, dar cu tenacitate. Ceea ce se întâmplă, poate fi dureros, dar părinţii trebuie să fie cei care sunt conştienţi tot timpul, că este un proces natural şi să rămână cât se poate de echilibraţi. E

ducatoarele au experienţa necesară să ştie ce trebuie făcut şi în cele mai multe cazuri, reuşesc să liniştească copiii. Dacă plânge copilul mai multe zile, puteti să vă consultaţi cu educatoarele, ele cunosc deja situaţiile în care este indicat intreruperea grădiniţei, pentru că preşcolarul nu este gata pentru această separare sau dacă merită un efort de câteva zile sau poate săptămâni de acomodare (în 95% merită să fiţi persistenţi şi consecvenţi). Cel mai important este să fie părinţii însuşi gata de a se despărţi de copil şi a preda controlul şi rezolvarea problemelor copiilor lor în mâna altora pentru câteva ore din zi.

Câteva sfaturi practice la despărţire în prima zi de grădiniță:

  • Fiţi foarte clar şi hotărât la despărţire. Să nu vă lăsaţi şantajaţi de copil. Explicaţi-i scurt că e timpul de a vă lua rămas bun pentru câteva ore, asiguraţi-i că îl iubiţi şi sigur vă veţi întoarce. Vă ajută dacă ziceţi ceva concret, când veţi veni după el. ex. când se trezeşte.
  • Puteţi să-i daţi ceva copilului prin care să-l asiguraţi că veniţi cât se poate de repede: un batic, o fotografie, o nucă fermecată, absolut orice simbolic, dar nu dulciuri sau lucruri valoroase, periculoase. Puteţi să vă inspiraţi din poveşti.
  • După ce vă luaţi rămas bun, să nu vă mai întoarceţi, nici să nu staţi în uşă discutând cu educatoarea sau cu alţi părinţi. Nu-i acordaţi timpul în care să creadă că ar putea inventa ceva să vă convingă să rămâneţi. Plecaţi repede, chiar şi dacă plânge. După ce plecaţi de cele mai multe ori se liniştesc foarte repede, altfel se chinuie şi se oboseşte în zadar şi de la un plâns simplu poate ajunge într-o stare de disperare, rezultatul fiind acelaşi, pentru că oricum plecaţi.
  • Nu bagatelizaţi sentimentele copilului, nu ziceţi: „Nu mai plânge, că eşti mare!”, „Uite, alţii râd de tine!”, „Vezi, că alţii nu plâng!” etc. Pur şi simplu fiţi empatic, dar ferm: „Ştiu că nu vrei să ne despărţim şi că eşti supărat, îţi înţeleg durerea şi eu o să-ţi duc dorul, dar acum e timpul să plec, până termini cu prânzul eu o să fiu aici şi te aştept să-mi arăţi noile jucării de la grădiniţă.”
  • Întrebările către educatoare să i le adresaţi după masă
  • În primele zile încercaţi să veniţi cât mai repede şi să vă ţineţi întodeauna de promisiuni
  • La sosire puteţi să-i oferiţi copilului o surpriză, o recompensă, pe cât posibil ceva care să confirme noul statut de preşcolar, ex. o plastelină exact ca la grădiniţă sau noii papuci de grădiniţă etc.
  • Nu uitaţi să sărbătoriţi acasă primă zi de grădiniţă. Împreună aţi făcut primul pas către societate!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.