Cum Afectează Divorțul Membrii Unei Familii?

Divorțul afectează majoritatea copiilor pe termen scurt. Cercetarea în domeniul psihologiei ne sugerează faptul că acești copii se recuperează rapid după șocul inițial, iar cu ajutorul părinților se pot evita repercursiunile pe termen lung.

Într-un studiu efectuat în 2002, psihologul E. Mavis Hetherington și Anne Mitchell Elmore au constatat că mulți copii experimentează efecte negative pe termen scurt după un divorț, în special anxietate, furie, șoc și neîncredere. Aceste reacții tipice se vor diminua sau vor dispărea până la sfârșitul celui de al doilea an, în majoritatea cazurilor.

Studiind longitudinal efectul unui divorț asupra copiilor implicați, s-a stabilit că pe termen lung nu există un impediment general în dezvoltarea normală a copiilor, cu specificația conform căreia partenerii divorțați să îndeplinească anumite condiții. În 2001, sociologul Paul R. Amato de la Universitatea de Stat din Pennsylvania a examinat efectele psiho-emoționale ale evenimentului asupra copiilor la câțiva ani după un divorț.

Studiile au comparat copiii cu părinți căsătoriți cu cei care au trecut printr-un divorț la diferite vârste. Psihologii au urmărit evoluția acestor copii de la o vârstă fragedă până în adolescență, evaluând capacitățile și realizările academice, problemele emoționale și de comportament, delincvența, auto-aprecierea și relațiile sociale. În medie, studiile au demonstrat că există diferențe foarte mici între copiii cu părinți divortați și cei din familiile intacte, sugerând că majoritatea copiilor au o rezistență crescută după divorț.

Cercetătorii au descoperit însă în mod repetat faptul că există o corelație între nivelurile ridicate de conflict parental în timpul și după un divorț și incapacitatea copiilor cu părinți divorțați de a obține un echilibru emoțional. Efectele conflictelor înainte de separare au reieșit că sunt mai puțin nocive comparativ cu conflictele care provin în timpul și după un divorț.

Într-un studiu al lui Hetherington și asociații ei s-a raportat că unii copii care sunt expuși la niveluri ridicate de discordie maritală înainte de divorț au capacitatea de ajustare mai mare decât cea a copiilor care se confruntă cu niveluri scăzute de discordie anterioară divorțului. Se pare că atunci când conflictul marital este nul, copilul este de multe ori nepregătit atunci când este pus în pragul unei separări. Acești copii sunt surprinși, poate chiar îngroziți în momentul în care li se comunică alegerea separării. În plus, copiii care provin din familii care au avut un nivel de conflicte mai ridicat înainte de separare pot vedea divorțul ca o finalitate de luptă a părinților. Însă în cazul în care există conflict ulterior și în timpul divorțului, ambele categorii sunt afectate în mod egal, având dificultăți în a reuși să își managerieze emoțiile.

Luate împreună, constatările acestor studii sugerează faptul că doar un procent mic de tineri se confruntă cu probleme legate de divorț în cazul în care adulții implicați îi protejează de conflictul ulterior divorțului. Un divorț afectează totuși adultul implicat, creându-i dificultăți de gestionare a situației. Stresul provenit poate provoca depresie, anxietate, abuz de substanțe în cazul unuia sau al ambilor părinți, iar acestea pot duce la dificultăți în concilierea post-divorț și în creșterea copiilor în relații parentale de comunicare. Aceste probleme pot afecta capacitatea unui părinte de a oferi stabilitate și dragoste copilului atunci când acestea are cea mai mare nevoie de ele.

Trecerea spre adolescenţă

Experiența unui divorț poate crea, de asemenea, probleme care nu apar până în anii adolescenței târzii sau la maturitate. În anul 2000, într-o carte intitulată „Moștenirile neașteptate ale divorțului”, în urma unui studiu de 25 de ani susținut în cadrul Universității din California, Judith Wallerstein și colegii ei au prezentat cazuri detaliate, sugerând faptul că majoritatea adulților care au trecut printr-un divorț au avut probleme de adaptare în relații și de multe ori au trecut prin diverse stadii de depresie.

Într-un articol de revizuire în 2003, psihologii Joan B. Kelly din Corte Madera, California și Robert E. Emery de la Universitatea din Virginia au concluzionat că relațiile adulților căsătoriți ulterior, dar provenind din părinți divorțați, tind să fie mai problematice sau mai conflictuale decât cele ale adulților provenind din familii stabile. A se specifica faptul că nu există o predispoziție către divorț sau separare, doar o mai mare dificultate de relaționare între parteneri.

Soluții

Deși copiii care s-au confruntat cu un divorț, în general vor fi adulți echilibrați, cu excepții care vor avea dificultăți de relaționare, există o serie de factori care pot reduce problemele cu care aceștia s-ar putea confrunta mai târziu.

Copiii trec mai ușor prin divorț dacă părinții pot limita conflictele asociate cu procesul de divorț sau minimalizează expunerea copilului la aceste situații. Mai mult, copiii care trăiesc în custodia a cel puțin unui părinte cu grad ridicat de funcționare (adică un părinte echilibrat, care reușește să depășească momentul fără a claca emoțional, cu sprijin exterior, cu o viață relativ asemănătoare cu cea anterioară ca structură și funcții), se recuperează mult mai bine decât cei care sunt lângă un părinte care trece printr-un stres emoțional asupra căruia nu are control. În cea de-a doua situație, părintele neadaptat ar trebui să apeleze la ajutor profesionist sau să ceară ajutor extern pentru îngrijirea copilului, până în momentul în care se va repune pe picioare.

Părinții pot sprijinii copiii în această perioadă dificilă prin a discuta cu ei în mod clar referitor la divorț și implicațiile sale și a răspunde întrebărilor lor în cazul în care copiii au nevoie de această interacțiune. Dacă părintele observă o reticență a copilului în a aborda subiectul, trebuie să îi permită acestuia să ajungă în momentul de siguranță, în care va avea doleanța și capacitatea de a aborda acest subiect. Părinții ar trebui să ofere căldură și sprijin emoțional și să monitorizeze îndeaproape activitățile copiilor lor. Nu ar trebui să renunțe la disciplina care este indicat să fie adecvată situațional, aplicabilă precum anterior. Constanța regulilor și a parametrilor familiali îi va oferi copilului siguranță.

Alți factori care favorizează dezvoltarea optimă a copiilor includ stabilitatea economică post-divorț și sprijinul social din partea colegilor și al altor adulți, cum ar fi profesorii sau educatorii. Ar trebui ca aceștia să ofere sprijin atât copilului, cât și adultului, prin eliminarea presupunerilor și a prejudecăților și prin abordarea empatică a situțaiei. În plus, trebuie luate în considerare și anumite caracteristici ale copilului sau rezistența acestuia.

Cum ne putem ajuta copilul

Pentru copii, divorțul este o pierdere: pierderea unui părinte, pierderea vieții lor până la acel punct. Îi putem ajuta să treacă mai ușor peste un divorț ținând cont de următorii factori:

• Ascultați copilul. Încurajați-vă copilul să își împărtășească sentimentele. Acestea pot fi tristețe sau frustrare, cauzate de pierdere.
• Ajutați copilul să își exprime verbal sentimentele. Este normal pentru copil să aibă dificultăți în exprimarea propriilor sentimente. Observați-i starea de spirit și încurajați-l să vorbească.
• Fiți sinceri. Copiii ar putea fi reticenți să împărtășească adevăratele sentimentele de teama că își vor răni părintele. Explicați-le că tot ce se spune este acceptat și nu se va supăra nimeni pe ei. Dacă un copil își maschează sentimentele de teamă că va putea răni un părinte, va reuși mai greu să și le gestioneze.
• Validați-i sentimentele. Este posibil să nu fim capabili, noi, părinții, să le rezolvăm problemele, chiar dacă ne dorim acest lucru. Este mai important să știe că noi le înțelegem sentimentele, decât să avem capacitatea de a le rezolva problemele. Este important ca un copil să reușească să treacă singur prin această situație, cu sprijinul nostru, nu cu ajutorul puterii noastre de manipulare. Puteți de asemenea, inspira încredere, arătându-i că ați înțeles.
• Identificați neînțelegerile. Mulți copii cred că au avut ceva de-a face cu divorțul. Ei consideră de multe ori că sunt responsabili total sau parțial pentru divorț. Cred că părinții sau certat din cauza lor, pentru faptul că sunt „neascultători” sau au obținut rezultate proaste la școală. Puteți ajuta copiii să își schimbe această percepție greșită.
• Fiți răbdători. Tratați confuzia sau neînțelegerile cu care se confruntă copilul dumneavoastră cu răbdare.
• Oferiți-i liniște sufletească. Ori de câte ori este nevoie, reaminți-le copiilor voștri că ambii părinți vor continua să îi iubească și că ei nu sunt responsabili de divorț.

Copiii au o abilitate remarcabilă de a se vindeca atunci când li se administrează sprijinul și dragostea de care au nevoie. Cuvintele, acțiunile, precum și capacitatea de a rămâne consecvenți sunt toate instrumente importante pentru a-i asigura pe copiii voștri de dragostea și sprijinul pe care îl au mereu alături de voi.

• Ambii părinți vor fi acolo. Să vă asigurați copilul de faptul că dacă circumstanțele fizice ale unității familiei se vor schimba, ei pot continua să aibă relații sănătoase, pline de iubire cu ambii părinți.
• Va fi în regulă. Spuneți-i copilului că și atunci când lucrurile nu vor fi întotdeauna ușoare acestea pot avea o finalitate fericită, chiar dacă este diferită. Copiii, știind că se poate soluționa totul amiabil într-un final, sunt stimulați pentru a da o șansă unei noi situații existențiale.
• Apropierea. Apropiați-vă fizic, îmbrățișați-l și petreceți timpul în proximitatea copilului când acesta are nevoie de voi, chiar și atunci când nu cere asta.

Cum ne putem ajuta pe noi

Prima instrucțiune de siguranță pentru o situație de urgență în avion este de a-ți pune masca de oxigen înainte de a o pune copilului tău. Mesajul principal: ai grijă de tine, astfel încât să poți fi acolo pentru copiii tăi.

Propria recuperare

Dacă sunteți în stare să fiți calmi și prezenți emoțional, copiii se vor simți mai în largul lor. Mai jos vă prezint măsuri pe care le puteți lua pentru îmbunătățirea propriei bunăstări și perspective:

• Exercițiul fizic și o dietă sănătoasă. Exercițiul fizic și dieta sănătoasă ameliorează stresul și frustrarea.
• Vizitează-ți prietenii. După divorț, adultul are tendința de a se izola, dar realitatea este că aveți nevoie de distragerea atenției. Adresați-vă prietenilor pentru a evita subiectul. Ei vă vor înțelege.
• Păstrează un jurnal. Scrie-ți sentimentele, gândurile și starea de spirit într-un jurnal. Te poate ajuta să eliberezi tensiunea, tristețea și furia. Cu trecerea timpului, poți reciti jurnalul, pentru a vedea cât de mult ai progresat.
• Bazează-te pe prieteni și familie. Divorțul este o experiență devastatoare pentru multe persoane. Discută cu prietenii sau cu un grup de sprijin despre ceea ce simți. În acest mod, sentimentul nu se va manifesta asupra copiilor.
• Nu îți revărsa sentimentele negative asupra copilului. Orice ai face, nu îl pune pe copil în rolul de prieten. Copilul nu are capacitatea de a trece prin divorț oferind sprijin emoțional. El este cel care are nevoie de un adult care este, măcar aparent, puternic și echilibrat.
• Consultă un terapeut. Dacă simți furie intensă, frică, durere, rușine sau vină, apelează la un profesionist pentru a te ajuta să depășești situația dificilă.
• Plânge-te în afara casei. Nu îți exprima frustrarea în fața copiilor tăi, fie în persoană, fie la telefon.
• Folosiți tact. Abține-te de la a vorbi cu copiii tăi despre detaliile legate de comportamentul celuilalt părinte. Respectați regula „dacă nu ai nimic frumos de spus, nu spune nimic”.
• Fii amabil. Fii politicos sau politicoasă în interacțiunile cu fostul tău soț sau fosta ta soție. Acesta este nu numai un bun exemplu pentru copiii voștri, dar poate provoca, de asemenea, un răspuns asemănător din partea fostului partener sau a fostei partenere.

Păstrați-vă obiectivele pe termen lung, sănătatea fizică și mentală a copiilor, independența mentală. Astfel ați putea fi capabili de a evita dezacordurile cu privire la detaliile de zi cu zi. Gândiți-vă înainte, pentru a rămâne calmi.

Reacții normale la separare și divorț

Deși sentimentele puternice pot fi greu de exprimat de către copii, următoarele reacții pot fi considerate normale, necesitând răbdare și înțelegere:

• Furie. Copiii pot exprima furie și resentimente atât față de tine, cât și față de partener.
• Anxietate. Este firesc pentru copii să fie anxioși atunci când se confruntă cu mari schimbări în viața lor.
• Depresie ușoară. Tristețea determinată de noua situație a familiei este normală și poate fi urmată de un sentiment de inutilitate și neputință (fiind probabil să devină o formă ușoară de depresie).

Stegulețele roșii care ne semnalizează faptul că avem nevoie de ajutor cât mai rapid

Dacă lucrurile se înrăutățesc după mai multe luni, acesta poate fi un semn că voi sau copilul vostru aveți simptome de depresie, anxietate și furie, care necesită un sprijin suplimentar.

Următoarele sunt semne de avertizare:

• Probleme de somn
• Incapacitate de concentrare
• Probleme la locul de muncă sau la școală (de adaptare, de funcționare, de performanță)
• Abuz de droguri sau alcool
• Auto mutilare sau tulburări de alimentație
• Accese frecvente de furie, violență fizică sau verbală
• Izolare față de cei dragi
• Refuzul de a participa în activități care erau îndrăgite anterior