Nu anticipa dorințele copilului tău, permite-i să și le exprime. Probabil ai auzit de multe ori expresia “ascultă-i tipul de plans”, acum e timpul să o pui în aplicare. Permite-i să plângă uneori. Observă cu atenție cum poți să îl ajuți, nu face totul în locul lui. Uneori, copilul își exprimă frustrarea și învață să se liniștească. Nu îl lasă să plângă în hohote fără intervenție, dar permite-i uneori să fie și supărat, încercând să observe dacă își poate soluționa singur frustrarea. Exemplu: dacă încearcă să ajungă la o jucărie care este prea departe, poate întorcând copilul pe burtă pentru a încerca să ajungă la jucărie, este o soluție mai bună decât a-i da direct jucăria respectivă.
Permite-i să învețe să adoarmă singur. Desigur, este foarte plăcut pentru o mămica să își adoarmă copilul în brațe, dar este și foarte sănătos pentru copilul tău să învețe să adoarmă și singur uneori.
PRIMII ANI ȘI CUVÂNTUL „NU”
Cum abordezi independența, în momentul în care simți că pierzi controlul? Oferă alegeri controlate. Elimină haosul și setează limite libertății, fără a o elimina.
Exemplu: lasă-l să aleagă cu ce se îmbrăca, oferindu-i tu niște opțiuni. Lipsa de control totală determină apariția haosului, deci în loc să îi deschizi larg dulapul, pregătește 2 opțiuni și dă-i dreptul de a alege.
Include-l în mersul la cumpărături, lasă-l să își aleagă un fruct sau o legumă. Copilul simte astfel, că poate și el să facă o alegere, dar alegerea este din nou, reglementată de către părinte.
Observă cu atenție dacă copilul tău este gata să utilizeze olița. Aceasta este o perioadă în care micuțul va încerca excesiv să își exercite independența, deocamdată greșit identificată, și această tranziție se poate transforma într-o bătălie fără învingători, dacă nu ai ales momentul potrivit.
ANII DE GRĂDINIȚĂ
Cuvântul cheie este RĂBDARE. Nu îmbrăca copilul în două secunde, pentru a ajunge la timp la grădiniță. Trezește copilul la timp și permite-i să se îmbrace singur. Chiar dacă legatul șireturilor pare o eternitate, este foarte important să îți întinzi limitele răbdării și să îi permiți copilului să facă singur acest lucru.
Exemplu: nu îi face mereu curat în cameră. Ajută-l să învețe să își facă singur ordine în cameră. Transformă momentele în care începi să simți frustrare în momente de învățare. Copilul tău se bazează pe lecțiile tale, pentru a avea capacitatea de a lua la un moment dat decizii proprii. Lipsa lecțiilor și lipsa învățăturilor duce la lipsa autocontrolului și a încrederii în sine.
PRIMII ANI DE ȘCOALĂ
Nu lasă independența să atingă cote prea înalte. Copilul tău pare mult mai capabil să înțeleagă ceea ce îi spui, dar este imatur. Nu îi da libertăți pe care nu și le poate asuma. Dacă magazinul de pâine nu este în fața blocului și nu îl poți vedea pe geam, nu este indicat să îl lași singur la cumpărături. Discernământul unui copil la aceasta vârstă nu este suficient de dezvoltat, încât el să se poată proteja eficient fără supraveghere, în mediul înconjurător.
Ce libertăți poți să îi oferi? Învață-l să își monitorizeze singur activitatea la calculator sau programele de la televizor. Acest training de monitorizare trebuie făcut sub supraveghere, altfel îi vei oferi copilului posibilitatea de a-ți ascunde adevărul.
Nu îi da șansa de a minți. La aseasta vârstă, copilul va încerca uneori să îți îmbunătățească realitatea. Poți evita aceste momente, formulând întrebările corect. Pune întrebări scurte, precise, nu da posibilitatea manipulării conversației. Nu minți nici tu!
Exemplu: în loc să spui că nu îi vei lua o jucărie, pentru că nu ai adus bani la tine, spune-i adevărul. Nu vom lua această jucărie, pentru că … Dacă se frustrează, este în regulă, permite-i să se supere și să treacă peste asta apoi, dezvoltându-și capacitatea de înțelegere.
Permite-i să meargă în vecini la joacă, dar setează-i o limită ( ex: până la ora 4). Discută cu adultul din vecini, ca la 5 minute înainte de ora 4 să îi amintească faptul că timpul se apropie de sfârșit, pentru ca el să poată să își încheie jocul repede și să ajungă la timp. Dacă îi vei da posibilitatea să forțeze limitele, așteaptă-te să le forțeze.
PREADOLESCENȚA
Lasă-l să greșească! Faptul că preadolescentul tău va face niște lucruri care nu vor rezona cu învățăturile de acasă, nu înseamnă că el a uitat complet tot ceea ce l-ai învățat. Permite-i să greșească și să învețe din greșelile proprii.
Învață-l cum să își soluționeze conflictele interne. Criticându-l, nu îi vei fi de ajutor. Învață să îți controlezi reacția. Copilul tău în această perioadă își clădește bazele unui comportament adult echilibrat, strigând la el și având reacții exagerate, nu vei exemplifica comportamentul unui adult echilibrat.
Învață-l despre siguranța online și monitorizează activitatea acestuia. Nu o face ca un spion, intrând în rețelele de socializare pe ascuns. Fă acest lucru prin setarea controlului parental, în cadrul rețelei familiei. Nu îi invada intimitatea, îi vei pierde încrederea.
Exemplu:
Ai găsit “accidental” un pachet de țigări în buzunarul copilului tău. Dacă ai căutat în buzunarele copilului tău, trebuie să îți analizezi comportamentul. Copilul tău are dreptul la intimitate. Faptul că ai făcut acest gest, înseamnă că nu ai încredere în copilul tău. Ce determină această neîncredere? Problema în această situație nu sunt țigările, ci comunicarea dintre voi, care trebuie reclădită și restabilită. Când ajungi la un punct de comunicare adecvat, abordează și problema fumatului.
Dacă le-ai găsit cu adevărat accidental, în loc să îl admonestezi sau să îl acuzi, discută cu el despre acest aspect. Nu îi cere să își motiveze faptele sau să și le explice, deoarece orice defensivă va exclude comunicarea onestă. Cere-i doar să vorbească despre acest lucru, acceptându-i argumentele și explicând punctul tău de vedere și raportarea comportamentului la reguli prestabilite în familie.
ADOLESCENȚA
Fiecare pas pe care l-ai luat în a permite copilului tău să dezvolte autocontrol și încredere în sine ar trebui să contureze în acest moment un adolescent echilibrat.
Un adolescent echilibrat nu este lipsit de atitudini negative, de schimbări bruște de stare, de încăpățânare, de somnolență excesivă, de iritabilitate. Adolescentul chiar dacă îți va părea complet diferit față de copilul pe care l-ai crescut, trece doar printr-o perioadă de tranziție. Adolescentul trece printr-o perioadă de autocunoaștere dificilă, combinată cu o perioadă în care trebuie să ia decizii importante cu privire la o viitoare carieră și la o viitoare viață de adult. Îl poți ajuta să obțină un echilibru prin comunicare, înțelegere și sprijin emoțional. Iar cel mai important lucru pe care îl poți face pentru adolescentul tău este simplu: fii adultul în care vrei să se transforme adolescentul tău!
Pe durata întregii copilării, independent nu înseamnă detașare sau lipsă de disciplină. Înseamnă pur și simplu, obținerea unor capacități de a găsi motivații intrinseci, mulțumiri și recompense interne, încredere în sine și capacitate de autocontrol.
