“Iubirea unei mame pentru copilul ei nu se poate compara cu nimic în lume.
Ea nu cunoaște legi sau frică, îndrăznește orice și invinge tot ce-i stă în cale.” ~Agatha Christie
În momentul în care aflăm că suntem însărcinate, ne confruntăm cu o mulțime de sentimente confuze, deoarece conștientizăm faptul că vom fi responsabile de soarta unui copil, întreaga noastră viață.
Cu aceeaşi senzație m-am întâlnit şi eu, după ce am văzut că testul de sarcină este pozitiv. Eram confuză, panicată , nu vroiam deloc să vorbesc despre starea mea. Toată lumea era foarte entuziasmată, soţul meu era cel mai fericitbărbat din lume, el își dorea demult un moştenitor . Când am mers la medicul ginecolog și mi-a făcut prima ecografie, am aflat că sarcina mea este gemelară. Bucuria şi fericirea mea erau de nedescris, nu m-am mai gândit nicio secundă că libertatea mea este în pericol, însă îmi făceam foarte multe griji să nu cumva să apară complicaţii: avort spontan, naştere prematură etc. Consider că este foarte important să avem un medic ginecolog de încredere, pentru că întrebările şi nedumeririle noastre trebuie discutate cu un specialist. Doar acesta ne poate linişti şi sfătui.
Mă consider o femeie norocoasă, pentru că am rămas foarte repede însărcinată. Din păcate, în ziua de astăzi, foarte puţine femei pot spune acest lucru. Unele femei parcurg un drum plin de suferinţă şi durere, până când îşi pot ţine copilul în braţe.
Perioada sarcinii este plină de suișuri și coborâșuri, dar la sfârşitul acesteia, vom primi de la viaţă cel mai frumos dar, un bebeluş. De aceea, trebuie să ne îngrijim într-un mod mai special, să ascultăm semnalele corpului şi să monitorizăm schimbările care se produc.
Trebuie mers la medicul ginecolog regulat, analizele medicale sunt foarte importante în timpul sarcinii. Doar în acest mod pot fi identificate bolile care pun în pericol sănătatea ori chiar viaţa mamei. Atenţie sporită la următoarele boli: herpes genital, sifilis, tuberculoză, hipertensiune, gripă, hepatită, rubeolă, diabet, toxoplasmoza, etc.
Sarcina poate fi pusă în pericol dacă mama fumează, consumă băuturi alcoolice ori droguri. Cele enumerate pot provoca deficiențe ireversibile asupra fătului.
Corpul femeii în timpul sarcinii trece printr-o schimbare majoră. Gimnastica pentru gravide ne ajută şi ne pregătește pentru naştere, împiedică dezvoltarea trombozei, a vergeturilor şi formează o imunitate mai bună. Gimnastica pentru gravide este benefică, doar dacă este recomandată de medicul ginecolog. Dacă acesta consideră că nu reprezintă niciun pericol pentru mamă și copil, se poate practica.
În trimestrul trei al sarcinii, aşteptăm deja cu emoţii naşterea bebeluşului, fie ea vaginală sau prin cezariană. Aceasta poate avea loc între săptămânile 40 și 42.
Naşterea cezariană este indicată doar atunci când mama sau fătul sunt în pericol: travaliu prelungit, poziţie pelviană a fătului, cordonul ombilical râsucit în jurul gâtului, etc.
Cand trebuie o femeie insarcinata sa mearga la spital?
În cazul în care femeia gravidă observă că naşterea începe cu sângerare puternică, trebuie să se deplaseze urgent la spital.
Primul control medical a stării generale de sănătate a unui nou-născut este așa-numitul Scor Apgar, care este dat imediat după naşterea. Testul a fost conceput pentru o evaluare rapidă a condiţiei fizice a nou-născutului şi pentru a determina orice nevoie imediată a unei intervenţii medicale suplimentare. Sunt utilizaţi, de obicei, cinci factori pentru a evalua condiţia bebeluşului și anume:
- culoarea tegumentelor, a pielii;
- batăile inimii / frecvenţa cardiacă;
- grimasă / excitabilitatea reflexă;
- tonus muscular;
- respiraţia.
Fiecare dintre aceşti factori este notat pe o scală de la 0 la 2, 2 fiind nota maximă. Apoi, notele obţinute se adună şi reprezintă nota finală a testului Apgar. Cel mai mare punctaj care poate fi obținut este 10, asta însemnând că nou-născutul este sănătos, ţipă imediat după naştere, respiră singur, ritmul cardiac este puternic, excitabilitate normală şi tegumentele au culoarea roz.
Dacă bebelușul a primit o notă cuprinsă între 7 ți 10 atunci starea sa este satisfăcătoare, însă restul notelor primite implică o supraveghere foarte atentă din partea medicilor, poate chiar necesitatea unei intervenții medicale.
În situaţia în care travaliul se declanșează înainte de săptâmâna 37, vorbim despre o naştere prematură. Cauzele acesteia sunt: sarcină gemelară, mamă prea tânără, mai multe sarcini consecutive, fumatul, alcoolismul, starea de sănătate precară a mamei, o traumă psihica, suprasolicitare fizică, etc.
Imediat după naştere, nou-născutul ajunge într-un mediu rece şi uscat, el trebuie să lupte pentru supravieţuire și este obligat să învețe să sugă. Micuţul trebuie urmărit şi monitorizat de mamă: cum suge, cum doarme, ce reacții are când i se face baie sau când este îmbrăcat.
Este foarte importantă stabilirea unui program pentru nou-născut. Acesta se va simţi în siguranţă, chiar dacă pentru mamă, rutina este monotonă. Programul haotic perturbă bebeluşul. El va deveni agitat şi va plânge mult. Femeile care îşi alăptează copilul măcar până la 6 luni sunt printre cele mai norocoase. Nu trebuie să ne supărăm însă, dacă acest lucru nu este posibil. Și laptele praf conţine vitaminele necesare pentru cel mic.
Mamelor care îşi hrănesc copiii cu biberonul, le este recomandat să-şi ţină pruncii cât mai mult în braţe, pentru a dezvolta o relaţie strânsă şi intimă cu aceștia.
În perioada 1-3 ani, în copilăria mică, copilașul învaţă foarte multe lucruri: să stea în funduleţ, să se târască în patru labe, să meargă, să vorbească.
Perioada următoare, 3-6 ani, reprezintă momentul în care copiii încep grădiniţa. În aceast interval de timp, se dezvoltă vocabularul, micuții îşi dezvoltă abilităţile de socializare şi se dezvoltă la nivel cognitiv. În fiecare zi, ei vor descoperi ceva nou şi interesant.
Se poate întâmpla ca, în etapele de dezvoltare ale copilului să observăm dificultăţi, nu se formează la timp diferite competenţe şi abilităţi, sau putem observa lipsa unei competenţe.
Noi, părinţii, suntem responsabili pentru copiii noştri, este sarcina noastră să cerem ajutor, când observăm lipsa unei competenţe sau când suspectăm că ar putea fi vorba despre o tulburare de dezvoltare ori de vreo deficiență.
În unele cazuri, deficiența sau tulburarea de dezvoltare este identificată, diagnosticată imediat după naşterea copilului, dar de multe ori numai după vârsta de 1- 2 ani sunt evidente carenţele în dezvoltare, de exemplu, o deficienţă de auz, autism, etc.
Orice deficiență perturbă dezvoltarea armonioasă a personalităţii şi integrarea în societate.
Clasificarea deficiențelor: deficienţă mentală, deficienţă de auz, de văz, tulburări de învăţare, deficienţe motrice, tulburări comportamentale, tulburări de limbaj.
Scopul psihopedagogiei speciale este ca persoanele cu dizabilităţi să nu fie marginalizate, ci să-şi găsească locul în familie, să meargă la şcoală, să își găsească un serviciu și să se integreze în societate. Toate acestea însă, sunt posibile doar dacă există o colaborarea bună şi permanentă între părinţi și specialişti.
Le atrag atenţia părinţilor, în cazul în care observă orice anomalie la copil, sau chiar dacă a fost deja diagnosticat, să nu aştepte, să ceară ajutor, pentru că pierderea timpului scade şansele de recuperare a copilului.
Există numeroase şcoli, terapii individuale pentru copiii cu dizabilităţi. Așadar, nu ezitaţi să cereţi ajutor!
