Nu există copil prost, ci doar fișe de lucru incorect întocmite. În ultimul timp, văd din ce în ce mai des în jurul meu că nu se ține cont de particularitățile de vârstă ale copiilor, când vine vorba despre fișe didactice. Termenul ”particularitate de vârstă” se referă la concluziile, statisticile unor studii și cercetări psihologice renumite făcute de a lungul anilor de cercetători precum: Jean Piaget, Albert Bandura, Noam Chomsky, Binet, Freud, etc.
Fișa didactică este un instrument didactic, un material auxiliar folosit în învățământ pentru dezvoltarea unor deprinderi, pentru aprofundarea și verificarea cunoștințelor. „Fișă didactică” este termenul folosit în metodologiile didactice, dar îl întâlnim des și sub denumirea de ”fișă de lucru”.
Fișele concepute pentru copiii mici trebuie să ia în considerare faptul că gândirea copilului este concretă, iar abstractizarea noțiunilor nu este o sarcină ușor de realizat pentru ei.
La ce trebuie să ne uităm când cumpărăm un caiet cu fișe didactice pentru copiii de 3-4 ani?
-
Fișa didactică să aibă o singură sarcină de rezolvat
Deseori se întâmplă să găsesc fișe didactice în comerț care dau, în același timp, mai multe sarcini de rezolvat copilului mic. De exemplu, instrucțiunea ”Încercuiește baloanele mari și galbene” este prea grea pentru un copil de 3 ani care e la început de drum și nici nu sunt sigură dacă e capabil să țină creionul corect în mână, cu doar trei degete. Această instrucțiune este potrivită copiilor mai mari, de 5-6 ani.
Instrucțiunea menționată mai sus se traduce în termeni matematici, în felul următor: grupează elementele de pe pagină în funcție de două criterii date: culoare și mărime. Ei, în acest caz, copilul trebuie să știe ce înseamnă a ”încercui”, adică a grupa elemente de același fel. Acest termen presupune ca cel mic să știe să pună mai multe elemente de același fel, într-un anumit loc. Cei mai mulți pitici rezolvă corect această sarcină prin joc, folosindu-și simțurile și punând concret jucării sau obiecte într-o cutie sau o găleată. Gruparea elementelor pe o suprafață plană înseamnă însă, cu totul și cu totul altceva decât jocul didactic. Pentru a rezolva corect o fișă didactică cu instrucțiunea ”încercuiește”, copilul trebuie să atribuie un simbol, în cazul nostru cercul, unei operațiuni matematice. Cel mic trebuie să știe ce înseamnă un cerc și să aibă mușchii degetelor suficient de dezvoltați încât să îl poată desena pe o foaie. A, da, și cercul nu îl poate desena oriunde pe pagină, ci doar în locul indicat de noi.
Concluzia este că pentru un ”începător”, instrucțiunea ”încercuiește baloanele” ar fi suficientă în primă fază. După ce știm sigur că cel mic știe să grupeze elemente de același fel, îi putem da o sarcină puțin mai dificilă, precum: ”încercuiește baloanele mari”.
-
Pe o coală să nu fie mai multe fișe didactice comasate
Noi tindem să cumpărăm caiete speciale, cărți de colorat în care să fie multe exerciții sau fișe didactice.
Este o greșeală însă, din punct de vedere pedagogic să dăm unui copil de 3 ani foi pe care sunt puse mai multe fișe didactice una sub cealaltă. De ce? Nu va ști unde să se uite exact pe pagină. Copilul mic trebuie să învețe să se orienteze pe suprafețe plane, în primul rând. Deși cei mai mulți copii de grădiniță știu ce înseamnă ”sus”, ”jos”, înțeleg și folosesc corect aceste noțiuni în viața de zi cu zi, în momentul în care ei trebuie să îndeplinească o sarcină dată pe o hârtie, se încurcă, se pierd pe această suprafață plană.
-
Instrucțiunea fișei didactice să fie formulată cât mai simplu, folosind cuvinte pe înțelesul copilului mic
Instrucțiuni precum: ”formează grupe de obiecte de aceeași formă”, ”grupează elementele de același fel”, ”colorează atâtea frunze câte îți indică cifra” conțin termeni prea pretențioși pentru un copil de grupă mică.
În loc de ”formează grupe de obiecte de aceeași formă” sau ”grupează elementele de același fel” am putea spune mai degrabă ”încercuiește baloanele”.
În loc de cuvântul ”indică” e mai potrivit să spunem ”arată”, dacă lucrăm cu copii de 3-4 ani. Desigur, încet-încet putem introduce câte un cuvânt nou în vocabularul copiilor, până la urmă astfel se dezvoltă limbajul. Toate însă, la timpul lor.
